Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

Afecţiuni ale sistemului digestiv la pisici

Viermii intestinali rotunzi (ascarizii) sunt printre cei mai comuni paraziţi ai pisicii (puii se pot naşte infectaţi de la mamă). Se găsesc în  intestinul subţire, unde depun ouă. Provoacă dureri de stomac, diaree şi vomă şi pot afecta grav pisicile tinere. Cele mai grave consecinţe ale prezenţei viermilor rotunzi sunt gastroenterita şi malnutritia, care pot provoca moartea în cazul lipsei tratamentului.

Pisicile sunt vulnerabile ale microorganismele din natură, viermi şi bacterii. Pentru a preveni apariţia şi răspândirea paraziţilor este recomandată deparazitarea regulată.

Viermii intestinali plaţi pot fi uşor observaţi deoarece ouăle acestora sunt eliminate în fecalele pisicii, prezentându-se sub forma unor segmente albe mici, un pic mai lungi decât boabele de orez.

Viermii intestinali cu cârlig se „prind” de peretele intestinului şi se hrănesc din vasele de sânge din intestin. Ouăle sunt eliminate prin fecale, eclozează şi pot infecta altă pisică (prin ingerare sau prin penetrarea pielii). Dacă pisica are astfel de viermi, nu va avea poftă de mâncare, va avea diaree închisă la culoare, iar dacă larvele au pătruns prin piele, în locul respectiv se poate observa o înroşire şi/sau sângerare însoţită de mâncărime.

Alţi viermi intestinali sunt Coccidia şi Giardia. Coccidia este un vierme intestinal care provoacă coccidioza, care se manifestă prin dureri abdominale, diaree, pierdere în greutate la pui. Pisicile adulte nu prezintă simptome, iar parazitul poate fi eliminat din organism. Giardia este un vierme intestinal, care nu se încadrează în categoria obişnuită a paraziţilor intestinali şi care provoacă diaree (primul semn evident), deshidratare, pierdere în greutate şi letargie, şi, la fel ca coccidioza,  la pisicile adulte poate fi prezentă fără simptome. Apare prin înghiţirea paraziţilor din apa murdară sau deja infestată. Dacă într-un grup de pisici una este bolnavă, atunci trebuie dezinfectate toate vasele de mâncare şi băut apă, iar pisica infectată va bea şi mânca din vase separate. Cea mai bună prevenţie în acest caz este izolarea pisicii bolnave de celelalte pisici. Este mai des întâlnită în cazul pisicilor din pet-shop-uri, adăposturi. Pisicile crescute în casă sunt ferite de riscul infectării cu acest vierme intestinal. Giardia este un parazit care se transmite şi la om. Cum, aflaţi din articolul privind bolile contagioase de la pisică la om.

Panleucopenia felină este provocată de viruşi care sunt capabili să reziste în mediul exterior perioade lungi de timp, de până la 10-12 luni. Este o boala care poate fi letală, rata mortalităţii în rândul pisicilor infectate fiind de până la 90%. Se manifestă prin stări de apatie, oboseală,    anemie uşoară, senzaţie de foame, sete, deshidratare, vomă, diaree, uneori cu sânge, febră. Virusul atacă celulele albe şi provoacă leziuni ale tractului digestiv, mai ales în intestinul subţire, ce pot conduce la deshidratarea organismului şi invadarea cu toxine bacteriene. Contaminarea se realizează ca urmare a ingerării unor particule din lichidele/materiile eliminate de un animal bolnav. La cel mai mare risc de infectare sunt supuşi puii de pisică din cauza sistemului imunitar incomplet dezvoltat, iar dacă aceştia au dobândit boala dinainte de a se fi născut atunci există şanse foarte mari să se nască cu malformaţii grave. Prevenţia apariţiei acestei boli constă în vaccinarea începând cu vârsta de 6-8 săptămâni, igiena şi dezinfectarea mediului în care trăieşte pisica. Tratament împotriva acestui virus nu există, ci doar un tratament de „susţinere” a organismului.

Constipaţia remedii tratament pentru constipaţie mâncare pisici

Constipaţia reprezintă întârzierea anormală sau lipsa frecvenţei eliminării materiilor fecale – de obicei uscată şi cu dificultate. În unele cazuri este vorba despre un canal pelvian îngustat din cauza unui accident, a aşezării oaselor, a unui ghem de blană care blochează intestinul, o ezitare în defecare din cauza durerii provocate de osteoartrită sau deshidratarea cronică provocată de o afecţiune a rinichilor. Semne ale constipaţiei sunt lipsta defecaţiei regulate, letargie, lipsa poftei de mâncare, adoptarea unei poziţii ghemuite în lădiţa de nisip. Însă şi o problemă mai serioasă ca obstrucţia urinară poate să treacă drept constipaţie.

Diareea reprezintă eliminarea unor fecale lichide sau moi. Poate fi cauzată de schimbarea bruscă a dietei, paraziţi interni (viermi) ingerarea unui corp străin, sensibilitate la dietă.

Boala colonului iritabil apare ca urmare a deficienţelor de alimentaţie sau în urma bolilor parazitare. Simptome ale bolii sunt constipaţia, balonarea, scaune moi cu sau fără dureri abdominale, greaţa, lipsa poftei de mâncare, tulburări de deglutiţie colică.

Acumularea de grăsime pe ficat (lipidoza hepatică) apare la pisicile care brusc nu mai mănâncă sau pierd în greutate prea repede. Atunci când nu mai mănâncă ficatul începe să acumuleze cantităţi mari de grăsime. Pisica nu poate face faţă acestei dereglări şi nu mai mănâncă, ceea ce cauzează malnutriţia şi, în final, moartea. Printre cele mai întâlnite semne ale bolii se numără: anorexia (pierderea apetitului), apatia, pierderea rapidă în greutate, icter (îngălbenirea ochilor şi a pielii), vomă, umflarea abdomenului. Este o afecţiune la care sunt predispuse pisicile în vârstă deoarece acestea tind să devină supraponderale, iar când sunt supuse unui regim de slăbire, pierd prea mult şi prea repede în greutate sau se îmbolnăvesc de anorexie şi slăbesc foarte repede.

Se poate declanşa odată cu diabetul şi poate fi fatală în primele 48 de ore de la apariţia simptomelor. Alte boli care cauzează lipidoza hepatică sunt, hipertiroidismul, pancreatita, cancerul, boala intestinelor inflamate, bolile de rinichi. Un alt motiv pentru care pisica nu mai mănânc poate fi de natură socială: dacă a fost adus un animal nou, dacă a fost mutată într-un loc nou, dacă a murit o persoană cu care avea o relaţie specială. Tratamenul constă în convingerea pisicii să mănânce, chiar şi forţat sau cu ajutorul medicului veterinar. Rata de vindecare este de 65-75% dacă tratamentul este început la timp.

---

Din aceeasi categorie: