Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

Boli de piele la pisici

Căderea părului poate avea mai multe cauze, de aceea necesită consultarea medicului veterinar. O cauză a căderii părului poate fi o infecţie a pielii (cu o ciupercă) sau o infestare cu paraziţi. Pisica curăţă zona afectată şi înghite părul, ceeea ce poate duce şi la voma ghemelor de blană. O altă cauză a căderii părului poate fi de natură hormonală. Alte cauze sunt starea deteriorată a sănătăţii, nutriţia, boli deja existente sau stresul. În acest ultim caz este binevenită vizita la un medic veterinar.

Mătreaţa este o problemă des întâlnită la pisici, deşi acestea îşi îngrijesc singure zilnic blana. Se prezintă sub forma unor puncte albe (porţiuni de piele moartă) ce apar în special atunci când pisica este pieptănată. Este vizibilă pe spatele pisicii. Cauzele pentru care a apărut mătreaţa pot fi paraziţii, reacţia la un aliment sau la o substanţă sau expunerea îndelungată la soare. O altă cauză poate fi deshidratarea. În acest caz mătreaţa dispare dacă pisica este hrănită cu hrană umedă.

Oricare ar fi cauza apariţiei mătreţii, tratemente pentru mătreaţă pot fi aplicate doar de medicul veterinar, un şampon anti mătreaţă nefiind suficient.

Deşi sună ciudat pentru o boală a pisicilor, acneea felină poate afecta acest animal. Se manifestă ca o inflamaţie a pielii în zona bărbiei şi a buzelor. Cauza acneei este necunoscută, însă apariţia ei poate fi asociată cu alimentaţia săracă în vitamine, vase de mâncare şi apă murdare, alergii, imunitate scăzută sau poate apărea ca efect secundar al infecţiilor cu viermi. Dacă aveţi o pisică mai sensibilă, atunci ea ar putea avea acnee pentru că mănâncă dintr-un vas de plastic sau se joacă cu jucării de plastic.

De cele mai multe ori, semnele incipiente ale acneei sunt punctele negre de pe bărbie şi buza inferioară, care se transformă în bubiţe. La unele pisici apar supuraţii. Acneea severă se manifestă prin noduli, cruste cu sânge, pierderea părului în zona afectată şi dureri.

Acneea se tratează extern prin curăţarea zonei afectate şi aplicarea medicamentelor recomandate de medic. S-ar putea să fie necesară curăţarea zonei de păr pentru o mai mare eficienţă a tratamentului împotriva acneei. Apoi, se spală zona cu apă caldă, pentru deschiderea porilor. Urmează aplicarea medicamentului. Dacă afecţiunea este destul de gravă tramamentul împotriva acneei poate presupune şi administrarea internă de medicamente.

Micoza (dermatofitoza) este o infecţie contagioasă a pielii, scalpului sau unghiilor pisicii. Este cea mai răspândită boală de piele în rândul pisicilor. Se răspândeşte direct (de la o pisică la alta) sau indirect (prin contact cu obiecte, sol contaminat). Sporii ciupercii care produce micoza pot trăi câţiva ani în condiţii prielnice.

Micozele se întâlnesc, de regulă, la pisicile tinere sau la cele cu părul lung. Sunt predispuse la micoze şi pisicile cu probleme de piele preexistente sau traumatisme ale acesteia sau cele care trăiesc alături de mai multe pisici, posibil infectate, în spaţii aglomerate.

Factorii care predispun la micoză sunt stresul, alimentaţia săracă, cancerul, tratamentul cu medicamente care slăbesc sistemul imunitar. Se manifestă prin apariţia unor zone circulare lipsite de păr în diferite regiuni ale corpului. Pielea afectată este crustoasă şi inflamată. Pisica se poate scărpina sau poate avea acnee în zona bărbiei sau „mătreaţă”. Însă o modificare a aspectului blănii şi/sau pielii poate fi asociată cu o micoză.

Micoza arată similar cu alte boli ale pielii, astfel că este dificil de diagnosticat numai pe baza aspectului pielii, de aceea sunt necesare teste de laborator. Tratamentul micozelor poate fi destul de costisitor. Pe lângă pisică trebuie aplicat un tratament şi mediului ei ambiant. În cazul multor pisici micoza se tratează de la sine, însă un tratament adecvat va elimina mai repede problema.

Micoza este considerata o boala zoonotică, adică poate fi transmisă de la animal la om. Mai multe detalii despre bolile zoonotice. Având în vedere că se poate transmite la oameni, trebuie să vă spălaţi pe mâini după ce aţi atins pisica sau aţi făcut curat în lădiţă.

Puricii sunt cei mai întâlniţi paraziţi externi la pisici, fiind cel mai comun motiv pentru care o pisică dezvoltă o afecţiune a pielii. Există Ctenocephalides felis – puricele de pisică, însă o pisică se poate infesta şi cu purici de la iepuri sau arici. O infestare gravă poate duce la alergie sau, mai grav, la anemie. Puricii pot fi şi intermediari (gazde) pentru transmiterea unor viermi sau a unor boli de sânge.

Semne vizibile ale prezenţei puricilor sunt scărpinatul, curăţirea blănii în exces (uneori până la dispariţia părului). Tratarea puricilor nu trebuie făcută cu medicamente antipurici de câini deoarece poate fi toxică sau letală. Pentru a scăpa definitiv de purici trebuie să trataţi  cu medicamente antipurici atât pisica, cât şi mediul în care stă. Mai mult, trebuie aplicate tratamente atât pentru puricii adulţi (din blana pisicii), cât şi pentru ouăle acestora.

Căpuşele sunt paraziţi care se prind de pielea pisici şi îi sug sângele. La început sunt mici, dar după ce s-au hrănit cu sânge pot ajunge de mărimea unui bob de mazăre. Căpuşele sunt vizibile cu ochiul liber şi se găsesc, de obicei, în zona capului şi a gâtului. Pot cauza iritaţii. Căpuşele pot muşca şi oameni sau pot transmite diverse boli.

Tratamentul nu constă în scoaterea căpuşei, deoarece capul ar putea rămâne în piele, ceea ce va duce la infectarea sau inflamarea zonei. Soluţia cea mai potrivită este o vizită la medicul veterinar, care o va îndepărta cu ustensile speciale. Dacă totuşi încercaţi acasă, verificaţi ca toată căpuşa (corp şi cap) a fost scoasă.

Tumorile sunt noduli sau excrescenţe, frecvent descoperite la pisicile în vârstă. În funcţie de dimensiuni, localizare şi rezultatele analizelor medicul veterinar poate recomanda înlăturarea lor. Daca nu sunt se întâmplă acest lucru, atunci nodulii trebuie monitorizaţi pentru a observa orice modificare în mărime, formă şi textură.

---

Din aceeasi categorie: