Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

NOU! Rucsac Transport Pisici Navă Spațială

Afecţiuni ale sistemului renal

Principalele afecţiuni ale sistemului urinar la pisică constau în inflamarea vezicii urinare sau obstrucţionarea uretrei. Semne ale unei probleme urinare sunt băutul unei canditaţi mari de lichid, urinatul frecvent, dificultate în urinare, cu dureri, ieşiri şi intrări repetate în/din lădiţa de nisip, lingerea zonei genitale, sânge în urină.

Cistita idiopatică felină

Cistita idiopatică felină reprezinta o inflamaţie a vezicii urinare, ale cărei cauze sunt:

• cistita bacteriană, mai puţin întâlnită la pisicile tinere şi de vârstă medie. Cistita bacteriană apare, de fapt, din cauza bacteriilor care provindin tractul intestinal al pisicii şi „urcă” spre vezica urinară; 

• pietre în vezica urinară; tumori ale vezicii urinare (destul de rare la pisici);

• tulburări ale sistemului nervos care împiedică pisica să elibereze complet vezica;

• diabetul zaharat, boala Cushing, medicamentele pe bază de/de tipul cortisonului şi citostaticele care predispun la aparitia cistitelor.

Câteva semne de îngrijorare şi posibil risc de cistită sunt: sângele în urină, urinare dificilă, creşterea frecvenţei urinării.

Tratamente pentru cistită idiopatică felină constau în administrarea timp de 5-7 zile a unui medicament, însă, dacă este vorba de cistită bacteriană, tratamentele constau în cură cu antibiotice pentru 2-3 săptămâni. Dacă pisica a suferit în mod repetat de cistită bacteriană este binevenită o investigaţie pentru a depista cauzele care predispun la această afecţiune (tulburări ale sistemului nervos, tumori ale vezicii urinare etc.).

Cistita este dificil de prevenit. Ce puteţi face, însă, este să îi oferiţi pisicii acces nelimitat la apă proaspătă şi curată şi la lădiţa cu nisip, pentru a putea urina oricând doreşte.

Urolitiaza

Uriolitiaz, cunoscută și ca o acumularea de nisip, calculi/pietre în vezica urinară), este o afecţiune destul de frecventă la pisici. Se manifestă prin urină cu sânge, creşterea frecvenţei urinării sau dificultate în urinare. Pietrele pot trece din vezica urinară în uretră, ceea ce va conduce la blocarea uretrei.

Formarea pietrelor este provocată de prezenţa sărurilor minerale în exces în urină (magneziu, fosfor, calciu). În acest caz este recomandată hrănirea cu elemente care nu conţin în exces astfel de substanţe. În majoritatea cazurilor singurul tratament este intervenţia chirurgicală. Atunci când PH-ul urinei indică că aceasta este acidă, aşa cum se întâmplă în mod normal, pentru a reduce riscul formării de pietre, este recomandată alimentaţia cu „PH-control”. Atenţie, însă! Dacă urina are PH mic, adică este alcalină, atunci alimentaţia cu PH-control creşte riscul formării de calculi. Deşi urina pisicii este în mod normal sterilă, în cazul unei infecţii bacteriene este favorizată apariţia pietrelor. Totodată, există riscul apariţiei de pietre dacă pisica nu bea destulă apă sau dacă primeşte doar hrană uscată. Este recomandată şi hrănirea cu hrană umedă, nesărată. Mai mult, dacă nu are acces la lădiţă permanent pentru a urina oricând doreşte sau dacă aceasta este murdară, pisica se va „ţine”, iar eventualele bacterii din urină, care duc la formarea pietrelor, nu vor mai fi eliminate, ci s-ar putea depune.

Hematuria

Hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină şi poate fi vizibilă cu ochiul liber sau doar cu microscopul. Cauzele prezenţei sângelui în urină sunt: infecţii bacteriene ale tractului urinar sau genital, cancerul tractului urinar sau genital, pietre la nivelul tractului urinar, în special la nivelul vezicii urinare şi a uretrei, anomalii congenitale ale tractului urinar (una dintre cele mai frecvente anomalii este un diverticul al vezicii urinare denumit urachus), rar - paraziţi ai tractului urinar, tulburări de coagulare (sângerare) cauzate de numărul scăzut de trombocite, traumatisme ale rinichilor şi vezicii urinare, hematuria indusă de medicamente. Efectele hematuriei pot să nu fie vizibile, dar în cel mai grav caz pot conduce la o stare de anemie şi slăbiciune.

Hematuria cu cauze necunoscute (idiopatică) benignă provenind de la nivelul rinichilor este o afecţiune rar intâlnită, dar poate provoca anemie.

Cele mai comune simptome sunt urinarea dificilă sau dureroasă, spasme la urinare, eliminarea frecventă a unor cantităţi mici de urină, dureri abdominale. În cazul prezenţei oricărei dintre aceste simptome este recomandată consultarea medicului veterinar.

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, modificarea alimentaţiei în cazul prezenţei pietrelor sau a insuficienţei renale, terapia cu lichide în cazul deshidratărilor sau pentru creşterea volumul excretat de urină. Dacă este vorba despre o formă agravantă, atunci ar putea fi nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea pietrelor sau a tumorilor de la nivelul tractului urinar sau pentru corectarea anomaliilor congenitale.

Boala cronică de rinichi

Boala cronică de rinichi este o afecţiune „specifică” pisicilor bătrâne şi se caracterizează prin deteriorarea graduală a funcţiei rinichilor, ceea ce conduce la eliberarea în sânge a toxinelor care sunt, de obicei, eliminate prin urină. Simptome ale acestei afecţiuni sunt: pierderea în greutate, sete şi urinare excesive, lipsa apetitului, vomarea, urinare dificilă. Pisicile grav bolnave trebuie internate pentru rehidratare. Orice alt tratament medical trebuie urmat doar după consultarea veterinarului. O ultimă variantă este şi operaţia de transplant renal, însă în cazul pisicilor bătrâne este riscantă şi destul de scumpă.

---

Din aceeasi categorie: