Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

Afecţiuni ale urechilor

Urechile pisicii sunt responsabile de preluarea undelor sonore din aer şi transportarea acestora la creier. Dacă urechea internă nu funcţionează pisica se simte ameţită, iar creierul nu este capabil să determine poziţia corpului. Îţi poţi da seama că pisica are o problemă la ureche dacă îşi scutură capul, îşi freacă sau loveşte urechea cu laba, din ureche curge lichid, o doare capul atunci când îi atingi capul sau când deschide gura, nu mai aude, nu mai mănâncă, ţine capul înclinat, merge în cerc sau se poticneşte, se înclină, se rostogoleşte, are vărsături.

Infecţia de la nivelul canalului extern al urechii/otita externă apar mai des la pisicile persane, care sunt mai predisupuse la această afecţiune decât alte pisici.

Otita internă şi medie reprezintă inflamarea urechii interne/medii. Aceasta poate avea drept cauze bacterii, ciuperci, paraziţi, obiecte străine, traumatisme, polipi sau cancer.

Infecţiile urechii medii au loc în paralel cu infecţiile urechii externe şi se pot propaga în interior, ducând la infecţii ale urechii interne. Infecţiile urechii interne pot apărea însă şi din cauza răspândirii unor bacterii prin intermediul circulaţiei sangvine. Studiile arată că peste 50% din otitele externe condus la infecţii ale urechii medii.

Tratamentule otitei constă în curăţarea urechii şi adminsitrarea de medicamente în funcţie de gravitatea afecţiunii. Dacă otita nu este tratată corespunzător aceasta poate duce la surzire. Dacă rezistă la tratament s-ar putea să fie necesară intervenţia chirurgicală.

O inflamaţie poate predispune la formarea de tumori, la fel ca expunerea prelungită la soare. Pentru anumite tipuri de tumori sunt predispune pisicile cu pielea şi blana deschisă la culoare. Carcinomul (epiteliom) bazocelular apare cel mai des la pisicile siameze. Tumorile nu prezintă simptome evidente, ele fiind descoperite accidental. Tratamentul diferă în funcţie de tipul, dimensiunea şi localizarea tumorii. Pentru prevenire se recomandă limitarea expunerii la soare şi tratarea imediată a problemelor cronice ale urechii, deoarece acestea pot duce la cancer.

Râia auriculara (căpuşele de ureche) este o afecţiune a urechii care are aceleaşi simptome ca otita. Alte simptome specifice pot fi modificări ale aspectului şi mirosului urechii (cantitate mai mare de cerumen, culoare diferită, aspect sub formă de zaţ de cafea, miros neplăcut). Râia auriculară este cauzată de un parazit minuscul, dar care în cazul unei infectări serioase poate fi observat cu lupa sub forma unor puncte albicioase, care se mişcă pe sufraţa de cerumen din ureche. Toate pisicile, cel puţin o dată suferă de râie auriculară, iar cei mai expuși sunt puii şi pisicile tinere. Râia auriculară poate fi transmisă de la o pisică la alta, parazitul migrând de pe un corp pe altul, dar şi pe diverse părţi ale aceluiaşi corp (gât, partea interioară a picioarelor, la baza şi la vârful cozii). Parazitul se hrăneşte cu cerumul din ureche, iar prezenţa lui acolo, prin iritaţi pe care o provoacă, produce şi mai mult cerum, ceea ce permite înmulţirea lor.

Pentru că pisicile ascund foarte bine orice neplăcere, cel mai bine este să curăţaţi urechile pisicii periodic (o dată la două săptămâni). Astfel veţi observa şi eventuale modificări în ureche. Dacă se întâmplă, duceţi pisica la medicul veterinar fără a o curăţa. El îşi poate da seama cel mai bine dacă este vorba de o afecţiune auriculară.

Dacă aveţi mai multe pisici, atunci ele trebuie tratate în acelaşi timp, deşi s-ar putea ca nu toate să fie bolnave. Însă parazitul se transmite foarte uşor de la una la alta şi, s-ar putea, ca după ce aţi vindecat o pisică, să se îmbolnăvească de la alta care abia a luat parazitul. Râi auriculară nu este considerată o zoonoză..

Nu există metode de prevenire care să asigure o eficienţă totală împotriva dobândirii bolii, însă măsurile minime de precauţie sunt: deparazitarea externă regulată prin aplicarea de soluţii prescrise de medicul veterinar, menţinerea igienei urechii prin curăţarea regulată a acestora, deparazitarea ambilor parteneri în cazul unei împerecheri planificate.

În cazul în care observaţi că s-a „închis” aproape de tot canalul urechii înseamnă că infecţia nu a fost tratată. În acest caz afecţiunea se poate trata cu medicamente sau, dacă este foarte gravă, prin intervenţie chirurgicală.

Polipii apar rar în urechile pisicilor, însă pot provoca daune majore timpanului. Cauzele exacte ale apariţiei acestora nu sunt cunoscute, însă se presupune că apar ca reacţie la inflamaţia cauzată de bacterii, micoze sau calicivirus. Simptomele sunt la fel ca cele ale otitei: se scutură sau se scarpină, are dureri la atingerea urechii sau îi poate curge sânge din ureche. Mai mult, pot să-şi ţină capul într-o parte şi le pot curge ochii. Tratamentul constă în intervenţie chirurgicală. Dacă în urma operaţiei tulpina polipului nu este scoasă în totalitate atunci 50%-75% din polipi reapar intr-o perioada de 1-8 luni.

Hematoamele urechii (hematoame auriculare) reprezintă un amestec de sânge cu diverse fluide care se depozitează între pielea şi cartilajul urechii. Dacă un vas de sânge al urechii se sparge, spaţiul rămas liber se umple cu sânge. Presiunea vasului rupt duce la inflamarea zonei şi la dureri intense. Hematomul apare foarte repede de la spargerea vasului, iar urechea se umple cu un fluid care cauzează dureri. Dacă nu se aplică tratament, durerea dispare, dar urechea se va umfla în continuare, se va cicatriza şi va rămâne deformată.

Prevenirea infecţiilor se face prin păstrarea curată a urechilor. Verificaţi-le săptămânal, iar dacă observaţi mizerie sau ceară curăţaţi cu un tampon, beţişor de bumbac. Deoarece canalul auditiv al pisicii este în formă de “L” nu riscaţi să spargeţi timpanul. Aveţi însă grijă să nu împingeţi în fundul urechii eventuala mizeria atunci când încercaţi să curăţaţi urechea.

 

---

Din aceeasi categorie: