Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

Vaccinarea pisicilor

Vaccinarea reprezintă introducerea în corpul pisicii a unor microorganisme care provoacă producerea de anticorpi. Dacă ulterior pisica intră în contact cu acele microorganisme, atunci anticorpii deja există şi sunt pregătiţi să reacţioneze pentru a elimina infecţia.

Vaccinarea periodică a pisicii este importantă deoarece poate preveni unele afecţiuni grave. Vaccinurile sunt obligatorii atunci când vreţi să lasaţi pisica într-o „pensiune” când sunteţi plecaţi şi este obligatorie dacă doriţi să călătoriţi cu pisica.

Frecvenţa vaccinării

Vaccinarea pisicilor tinere presupune două administrări la vârsta de nouă săptămâni, respectiv 3-4 luni mai târziu pentru a stimulat un răspuns optim din punct de vedere al imunizării. Ulterior urmează alte injecţii menite să continue crearea imunităţii. Dacă în ultimul an pisica nu a fost vaccinată deloc, este bine să consultaţi medicul veterinar şi să începeţi o rundă de vaccinuri.

Deşi producătorii de vaccinuri asigură că acesta protejează pisica timp de un an, noile teste demonstrează că vaccinurile esenţiale pot avea efect chiar şi trei ani. Orice tipar de vaccinare aţi opta să urmaţi (anual sau o dată la trei ani) este recomandat ca anual să faceţi un consult general.

Vaccinurile pentru pisici pot fi împărţite în două categorii: vaccinuri esenţiale, recomandate pentru toate pisicile (chiar şi pentru cele de interior), şi vaccinuri ne-esenţiale, administrate în funcţie de riscul individual al fiecărei pisici (vârstă, stil de viaţă, contactul cu alte pisici). Fiecărei pisici îi pot fi administrate vaccinuri în funcţie de sfatul veterinarului.

Vaccinuri esenţiale

Vaccinurile esențiale sunt administrate pentru următoarele boli:

- Virusul Panleucopeniei feline (parvovirozei feline/FIE) - virus contagios, fatal mai ales în cazul pisicilor tinere, care pot fi infectate în timpul sarcinii pisicii-mamă. Produce diaree, vomă, febră, pierderea poftei de mâncare şi, în mai puţine cazuri, semne nervoase asociate cu afectarea creierului.

- Calicivirusul felin/FCV este un virus care produce gripă, cu strănut, ulceraţii orale şi eliminare de substanţe nazale. Pisicile afectate pot fi reticente la a mânca şi pot avea temperatură. La pisicile tinere simptomele pot fi mai grave şi pot afecta plămânii şi articulaţiile.

Efectele secundare ale vaccinului administrat pentru combaterea celor două virusuri (FIE şi FCV) sunt strănutul, vomă, dureri nazale, depresie.  

- Herpes virusul felin/ FHV-1 cauzează gripă, ulceraţii ale ochilor, iar infectarea cronică poate conduce la afecţiuni nazale. Deşi simptomele pot dispărea, virusul rămâne latent în corp, revenind în alte episoade cu infecţii ale tractului respirator şi/sau probleme ale ochilor. Stresul poate provoca episoade ale infecţiei. Vaccinarea reduce riscul de infectare de la pisică la pisică şi, se presupune, că contribuie la reducarea episoadelor infecţiei la pisicile infectate cronic.

Vaccinuri ne-esenţiale

Vaccinurile ne-esențiale sunt administrate pentru:

- Virusul leucemogen felin (FeLV) este răspândit de la pisică la pisică prin contact direct (salivă, linsul reciproc al blănii, împărţitul aceloraşi vase de apă şi mâncare, muşcături), de la pisica-mamă la pisoi sau prin împerechere şi cauzează o serie de afecţiuni, inclusiv cancer şi anormalităţi ale sângelui, care de obicei sunt fatale. În locurile cu mai multe pisici există un risc mai mare de infectare. În cazul pisicilor de interior care trăiesc singure nu este nevoie de vaccinare. Sunt recomandate pentru teste de sânge pentru a verifica dacă pisica nu este deja infectată.

- Chlamydia felină, cauzată de bacteria Chlamydophila felis, provoacă conjuctivită (inflamarea ţesuturilor din jurul ochilor) şi afecţiuni ale tractului respirator superior. Pisicile tinere sunt mai susceptibile a fi infectate, uneori la vârste la care nu pot fi vaccinate.

- Infecţia Bordetella, cauzată de bacteria Bordetella bronchiseptica, cauzând probleme respiratorii (tuse, pneumonie). Există un risc mai mare de infecţie în rândul pisicilor din adăposturi comune sau care stau împreună cu câinii.

- Virusul rabic. Prima injecţie contra rabiei se face în jurul vârstei de patru luni şi este necesară o alta vaccinare după un an. Apoi vaccinul antirabic se face o dată la doi-trei ani. Vaccinul antirabic este obligatoriu atunci când călătoriţi cu pisica.

În unele state sunt disponibile vaccinurile pentru peritonita infecţioasă felină, virusul imunodeficienţei feline, diferite specii de viermi inelari şi Giardia.

În unele cazuri vaccinarea s-ar putea să nu prevină complet infectarea, însă aceasta va fi mai uşoară şi vor fi mai puţine riscuri să se transmită la alte pisici.

Efecte secundare asociate vaccinării

Efecte secundare ale vaccinării sunt destul de rare. Cele mai comune sunt uşoare şi includ letargie, lipsă de poftă de mâncare sau sensibilitate în zona unde a fost făcută injecţia. Efecte mai serioase sunt diareea, vomitarea, şchiopătarea, febra, semne ale infectării căilor respiratorii sau umflătură în zona aplicării vaccinului. Pisicile tinere şi puii de pisică sunt mai predispuşi să prezinte efecte secundare decât pisicile în vârstă.

Un efect secundar care a atras atenţia este fibrosarcom – o tumoare care se dezvoltă în locul unde a fost făcut vaccinul. Un număr mic de pisici pot dezvolta un nodul de dimensiuni mici în acel loc, asociat cu inflamarea, care va dispărarea în 3-4 săptămâni. Dacă pisica stă de obicei în casă şi nu intră în contact cu alte pisici, atunci nu îi faceţi vaccinuri inutile.

Vaccinarea este, în general, o procedură sigură, care a redus substanţial incidenţa unor afecţiuni serioase în rândul pisicilor. Însă vaccinurile nu sunt în totalitate fără riscuri, fiind recomandată utilizarea lor raţională.

---

Din aceeasi categorie: