Login | Register

[x]
Login
Email:
Parola:
Tine minte datele

Dirofilarioza - viermii inimii la pisici

Viermii inimii sunt nişte paraziţi numiţi Dirofilaria immitis, care trăiesc în sânge, în inimă sau în vasele mari de sânge adiacente, la animalele infectate. Femela viermilor are o lungime cuprinsă între 15-36 cm şi o grosime de 5 mm. Masculul viermilor are jumătate din dimensiunile femelei. Dirofilarioza este mai frecvent întâlnită în cazul câinilor decât al pisicilor.

Pisicile care au probleme respiratorii şi ale inimii sunt mai predispuse să dezvolte dirofilarioză decât celelalte. Pisicile sunt mai rezistente în faţa infectării cu acest parazit decât câinii.

Cauzele şi transmiterea viermilor inimii

Ciclul de viaţă al viermilor inimii este unul complex care presupune existenţa a două animale gazdă. Primul animal este ţânţarul, ca şi gazdă intermediară (peste 30 de specii de ţânţari pot fi purtătoare ale acestor viermi). Ţânţarii ingerează larve imature de viermi, numite microfilarii, prin hrănirea de la un câine sau o pisică infectată.

Microfilarii se dezvoltă mai apoi, în 10-30 de zile în gâtul ţânţarului întrând apoi în cavitatea bucală a acestuia. Când ţânţarul purtător de microfilarii pişcă o pisică, îi injectează acesteia larvele din cavitatea bucală. Larvele migrează şi se maturizează în câteva luni, ajungând în partea dreaptă a inimii, lângă artera pulmonară.

Aici, larvele devin viermi adulţi, care se pot reproduce în maxim 6 luni de la momentul în care au ajuns în noua gazdă. La 8 luni de la infectare, viermii produc noi larve care vor fi transmise în sângele pisicii, unde vor sta în jur de o lună. Întrucât sistemul imunitar al felinelor este unul rezistent, puţine microfilarii rezistă în sângele lor.

Datorită acestui ciclu de viaţă, pentru ca o pisică să fie infectată cu dirofilaroza, este necesară o muşcătură de ţânţar. Viermii inimii nu se transmit direct de la o pisică la alta, sau de la un câine la pisică.

Diagnosticare

Există mai multe metode folosite pentru diagnosticarea viermilor inimii în cazul felinelor, însă nici una dintre ele nu este 100 % sigură. În aceste condiţii este necesară o combinaţie de teste. Pentru diagnosticare se folosesc următorii paşi:

Simptome clinice

Diagnosticarea dirofilariozei este foarte dificilă mai ales pentru că nu există simptome clinice. Cel mai adesea se poate observa tuse neaşteptată şi respiraţie accelerată, însă aceste simptome pot sta la baza multor altor condiţii medicale. Alte simptome includ scăderea în greutate şi voma. Sunt şi cazuri în care o pisică aparent sănătoasă este găsită moartă, sau poate dezvolta insuficienţă respiratorie.

Decesul neaşteptat apare ca urmare a reacţiei plămânilor la viermi atunci când aceştia intră în arterele pulmonare şi ajung la plămâni.

Teste de sânge

Există câteva teste de sânge care se fac pentru ca viermii inimii să fie diagnosticaţi, dintre care cele mai eficiente sunt cele pentru anticorpii dirofilariozei şi cel al antigenului.

1. Testul pentru anticorpi determină dacă sistemul imunitar al felinei a fost expus la aceşti paraziţi. Un rezultat pozitiv poate indica prezenţa unei infecţii. Pisicile care au suferit de dirofilarioză în trecut, iar acum sunt sănătoase vor prezenta un rezultat pozitiv la acest test. Anticorpii rămân în sângele felinei o perioadă de 2-4 luni după ce larvele au murit. Pisicile care au larve în stadiu avansat de dezvoltare şi pisicile care au viermi în alte organe decât inima vor avea un rezultat pozitiv la acest test. Întrucât acest test este destul de sensibil, el este făcut primul. Mai apoi se trece la alte teste.
2. Testul antigenului dirofilariozei determină prezenţa femelelor adulte ale viermilor inimii. Testul este foarte specific. Un rezultat pozitiv indică că acelşti viermi sunt prezenţi în corpul pisicii, însă un rezultat negativ nu înseamnă lipsa lor. Pentru ca testul să iasă pozitiv este nevoie de prezenţa a minim 2 femele de viermi. Astfel, un test negativ poate însemna şi faptul că pisica are viermi masculi. Pentru ca prezenţa viermilor să fie confirmată este nevoie ca rezultatul să fie pozitiv la ambele teste.
3. Sângele poate fi testat şi pentru prezenţa microfilariilor. Însă, mai puţin de 20% dintre pisicile care suferă de dirofilarioză au microfilarii în sânge, iar acestea din urmă rămân în sânge pentru maxim 4 săptămâni. Deşi un rezultat pozitiv înseamnă prezenţa viermilor, rezultatul negativ nu este unul decisiv.
4. Numărarea eozinofilelor. Eozinofilele sunt un tip de celule albe din sânge care apar în număr mare în sânge atunci când acesta conţine un parazit. În cazul prezenţei viermilor inimii aceste celule sunt mai numeroase doar pentru o perioadă scurtă de 4-6 săptămâni. Acest test nu este unul specific, întrucât numărul eozinofilelor este ridicat în cazul prezenţei oricărui parazit, sau chiar în cazul unei alergii.

Radiografii

Radiografia permite observarea dimensiunilor şi formei inimii, percum şi măsurarea diametrelor arterelor pulmonare. Pisicile care suferă de dirofilarioză prezintă o creştere a dimensiunilor arterelor pulmonare. Deasemenea, dacă pe radiografie se observă o tocire a arterelor, sau o terminare brusă a acestora în drumul lor spre plămâni, este semn că viermii sunt prezenţi acolo şi le blochează. Însă, dacă infectarea este recentă, pe radiografie nu va puta fi observat nici unul din semnele de mai sus.

Ecografie cardiacă

Ecografia cardiacă permite examinatorului să observe direct structura internă a inimii şi a vaselor de sânge şi să evalueze condiţia şi funcţionarea acesteia. În unele cazuri, poate fi văzut chiar viermele adult în timpul ecografiei.

Tratament

Nu există nici un medicament care să poată fi folosit pentru tratarea dirofilariozei la pisici. Uneori s-au folosit medicamentele dezvoltate pentru câini, însă acestea au efecte adverse grave în cazul felinelor.

Mai mult de atât, dacă viermele adult moare în timpul tratamentului, el migrează spre plămâni. Odată ajuns aici, poate cauza un blocaj şi deci moartea pisicii. În aceste condiţii, în cazul în care pisica ta este diagnisticată cu dirofilarioză ai două opţiuni:

1. Să tratezi boala cu medicamentele pentru câini. Acest tratament are efecte adverse considerabile, printre care se numără insuficienţă respiratorie sau chiar moarte.
2. Să tratezi simptomele bolii şi să speri că sistemul imunitar al pisicii este mai puternic decât viermii şi pisica va trăi mai mult decât ei. Viermii inimii trăiesc în interiorul unei pisici o perioadă de 2-3 ani şi este necesar un tratament de câteva luni. Dacă felina are o criză, tratamentul presupune masca de oxigen şi injecţie cu cortizon pentru a uşura reacţia apărută în plămâni. Dacă este nevoie se vor administra medicamente diuretice pentru a elimina lichidul din plămâni. După stabilizare, felina va fi tratată continuu cu cortico-steroizi. Însă ameninţarea unei crize fatale este încă validă.

Există şi variantă extragerii viermilor pe cale chirurgicală, însă foarte puţini medici din lume fac această operaţie deocamdată.

Prevenire

Medicii veterinari recomandă ca pisicile care trăiesc în medii unde sunt mulţi ţânţari să primească tratament preventiv în cursul întregului an.  Pisicile care trăiesc în zone mai reci, unde ţânţarii sunt sezonieri trebuie tratate preventiv doar 6 luni pe an. Acest tratament presupune administrarea unor medicamente cu acest rol.

Tratamentul preventiv este recomandat pentru toate pisicile pentru că:

• Diagnosticarea dirofilariozei este dificilă;
• Incidenţa bolii este necunoscută;
• Nu există un tratament specific;
• Prevenirea este sigură şi uşoară;
• Şi pisicile care trăiesc în interior pot contracta aceşti paraziţi.

---

Din aceeasi categorie: